BDB Bertsolaritzaren datu-basea

The lost paradise of childhood and nostalgia for the home village represents another aspect of Ștefan Augustin Doinaș’s poetry. In his creation, the poet integrates with ease and in a brilliant manner the Romanian village within the universal. In this paper, I focus on the lyrics in which the poet, novelist, playwright, translator, essayist and journalist Doinaș speaks about the city life and countryside, the nation emancipation and by assimilating elements of nature, he gives voice to
elapsed time, the real and surreal, evoking the universe.

Le paradis perdu de l'enfance et la nostalgie pour le village natal sont une autre côté de la poésie de Ștefan Augustin Doinaș. Dans sa zone de création, le fils de "moț" intègre avec facilité dans une forme spéciale le village roumain universellement. Dans cet essai, je me concentre sur les paroles où le poète, l'écrivain, le dramaturge, le traducteur, l'essayiste et le journaliste Doinaș parle de la ville et le village, de l'émancipation d'une nation et, on assimilant les éléments de la nature, il donne la voix de temps passé, réel et irréel, pour evoquer l'univers.

Paradisul pierdut al copilăriei și nostalgia pentru satul natal reprezintă o altă latură a poeziei lui Ștefan Augustin Doinaș. În aria sa de creație, fiul de moț integrează cu usurință și într-o formă aleasă satul românesc în universal. În acestă lucrare, mă concentrez pe versurile în care poetul, prozatorul, dramaturgul, traducătorul, eseistul și publicistul Doinaș vorbește despre oraș și sat, despre emanciparea neamului și, asimilând elementele din natură, dă glas timpului trecut, real și ireal, evocând universul.